mercredi 13 juillet 2011

Prima seara in valea monumentelor

12 iulie 2011
Un panou ne indica intrarea in statul Utah si imediat apare sageata cu numele hotelului unde vom innopta : The View ! a fost greu sa obtinem o camera aici, e singurul hotel din Monument Valley si trebuie rezervat cu foarte mult timp inainte. De fapt, ne-am organizat excursia in functie de data asta, 10 iulie fiind singura noapte pentru care am gasit o camera libera.
A doua zi trebuie sa ne mutam la celalalt hotel, care nu e chiar in parc dar foarte aproape , Goulding's Lodge. The View se confunda cu peisajul, e facut in caramida rosie si n-are decat 3 etaje.





Toate camerele au balcoane si vedere la monumente. Pe terasa, seara, se proiecteaza westernuri filmate prin imprejurimi. Hotelul e nou, din 2008 si apartine indienilor navajo. Holul e decorat in stilul casei indiene, cu un mare semineu in mijloc, o statuie de cowboy si totemuri pe pereti.







Bucatarul restaurantului e un navajo si el, in seara aceea i-am si testat talentele. Piesa de rezistenta, cea care tine loc de paine e… gogoasa (frybread indian). E chiar gogoasa noastra infuriata, intinsa si crocanta, facuta din faina, apa si drojdie si prajita in ulei. Aici se mananca cu orice, cu sos, cu carne, cu salata, cu sare sau cu miere. La restaurantul din The View gogoasa era…. albastra (nu pot sa spun de ce). Habar nu aveam ce e cand a adus-o dar cand am gustat am recunoscut-o, e inconfundabila. Servita cu ...miere langa un "stew" de oaie (un fel de ciorba cu legume si carne) a fost…. deosebita. A doua zi, in parc, mi-am luat doar gogoasa simpla de la o ghereta, am mancat-o cu miere, a fost un desert care mi-a adus aminte de chioscul cu gogosi din copilarie, din "gara noastra mica" :-)


Din pacate am baut doar cafea si apa, ar fi mers totusi o bere. Iata de ce:

"Navajo nation is a dry country"

A doua zi la pranz, la restaurantul din Goulding's Lodge, am luat un « burger indian » cu frybread, bineinteles ca gogoasa se intindea imensa sub un sos maroniu amestecat cu ceapa proaspata care acoperea la randul lui un burger bine prajit… Am mancat, sa fac onoare mesei indiene dar n-as mai incerca a doua oara. Gogoasa simpla insa, da.

De pe terasa, admiram apusul soarelui printre monumente (mesa sau mittene), o explozie de toate nuantele de rosu, pamantul, stancile, cerul … totul pare ireal, un peisaj de pe alta planeta. Suntem muti de uimire, pana si Alexandra a uitat sa-l ceara pe Mario sa se joace… Din spatele fiecarei stanci ne asteptam sa auzim urletul coiotilor sau sa zbarnaitul sagetii indiene. Sau sa-l vedem pe John Wayne aparand calare. Dupa ce s-a lasat intunericul facem o vizita in buticul de suveniruri indiene, reglam desteptatorul la 5h00 dimineata ca sa vedem rasaritul soarelui dintre mitene si adormim fericiti ca am vazut unul dintre cele mai extraordinare spectacole de pe planeta.









- continuare: Monument Valley

1 commentaire: