Monterey canionul scufundat

21 iulie 2011

Soarele s-a ascuns de tot de noi, in dimineata asta sunt tot nori si ceata. Nu aveam de gand sa mergem la plaja dar totusi parca e mai vesel cand e soare. Vrem sa vizitam acvariul din Monterey, se pare ca e unul din cele mai frumoase si mai mari din lume. Pana la urma se duc acolo doar Alain cu Alex, eu ma trezesc tarziu si raman sa casc gura prin oras (sau mai bine zis prin magazine).









Ne intalnim la ora pranzului, Alex e incantata de ceea ce a vazut si mai ales ca a putut atinge cu mana pesti si crabi si alte animale. Nu degeaba se zice ca acvariul din Monterey e unul din cele mai mari si mai frumoase din lume. De fapt toata peninsula e parc natural protejat, in apele reci din jur nu traiesc numai un numar impresionant de specii de pesti dar si foci, lei de mare si elefanti de mare.Aflam ca Monterey e de fapt cocotat in varful unui canion submarin cu o adancime de peste 4000 m. De acolo vin curentii reci incarcati cu plancton care hranesc fauna asta enorma. Mai aflam si ca acvariul e atasat unui centru oceanografic care il detinte pe Alvin, robotul de mare adancime care a fotografiat epava Titanicului.....













Mancam la un restaurant hawaian, Hula’s, pe tavan e o plansa de surf adevarata si la tv se transmit incontinuu interviuri cu surferi si imagini de la campionate tot de surf. Am schimbat registrul, de la programele de rodeo am ajuns la cele de surf :-) Eu iau un taco cubanez care mi-a ars si plamanii de iute ce era… si o bere hawaiana cu fructul pasiunii… n-as mai incerca alta data, m-a durut capul toata dupa amiaza.







Dupa masa luam directia Fisherman’s Wharf, portul pescarilor, sa vedem leii de mare. Elefanti de mare, lei de mare… lipsesc ursii polari, chiar suntem in California? Si vremea e bizara spre rece, chiar daca spre dupa amiaza a iesit soarele nu se poate sta fara maneci lungi. Si asta nu e decat inceputul…

Ca sa ajungem la leii de mare trecem pe pod de pontoane (fisherman’s wharf) plin cu casute colorate in care se vand suveniruri sau ciorba de scoici in paine (clams chowder… n-am incercat, nu pot sa spun cum e) Ii zarim la unul din capetele pontonului, stau la soare pe o pluta de scanduri. In jurul lor o multime de pelicani si pescarusi, asteapta sa fie hraniti de pescarii care se intorc din larg. Pasarile vin pana langa noi, nu au nici un fel de teama (mai mult noua ne e frica, parca suntem in Hitchcock).





















Ne holbam iarasi minute in sir la animale.Vin doua barci  care descarca peste, unul din pelicani vrea sa apuce pestele chiar din mana pescarului cand il scotea din galeata. L-a prins de aripi si l-a aruncat peste bord, asa cum dai afara un catel obraznic :-) Am mai sta dar aici e vant puternic si incepe chiar sa fie racoare.

Ne urcam in masina si mergem spre oraselul alaturat, Carmel, e tot o statiune, cu case cochete si multi multi copaci.  Strazile sunt numai pe coline, la fel ca la Monterey, cu frigul si vantul de afara, daca nu ar fi plaja am crede ca suntem intr--o statiune de ski. Nu coboram, nu de alta dar o lege in Carmel interzice ... purtatul pantofilor cu toc pe strada. La fel ca si fumatul.



Seara vrem sa incercam un alt restaurant, de data asta recomandat de celalalt ghid (avem doua ghiduri, unul e ghidul « meu », Le routard , si altul e ghidul preferat de alain « lonely planet », el il numeste « adevaratul ghid »  :-)

Gasim iarasi nesperat de usor un loc de parcare si nimerim fix in mijlocul unei expozitii de masini de epoca. Toate legendele americane din anii 50 sunt aici, colorate si lustruite, nici in visele noastre cele mai indraznete nu speram sa le vedem pe toate la un loc. Alexandra e incantata, se crede in desenul animat the Cars, ar vrea sa le vada pe toate, i-ar placea sa le atinga dar asta nu e voie.





















Restaurantul se numeste Montrio Bistro, isi zice ca e bio. Are nelipisitii burgeri dar e altceva, se vede ca bucataria lor e ceva mai « scolita » si aromele alese mai cu grija, au cu totul alt gust decat ceea ce am mancat pana acum. Pentru prima oara putem spune ca sunt chiar buni.