Azi a fost ultima zi de scoala maternala. Snif snif pt mine, indiferenta totala pentru principala interesata, Alex:) Ei nu-i pasa, doar eu sunt nostalgica, e si asta un mic capat de drum ... Cu oameni pe care i-am vazut in fiecare dimineata si de care trebuie sa ne despartim dintr-o data, cu lacrimile unei "maitresse" exceptionale care ne-a insotit doi din cei trei ani petrecuti aici si careia Alex ii datoreaza atat de mult..de la tinutul creionului in mana si primele fraze pana la ticurile verbale cu care acum ne asasineaza pe noi ("oh, non, pitié!", "oh, là, là pas ça ici" :-)) Merci Céline!
Dar cum orice sfarsit e un inceput, de la toamna va incepe o alta scoala, o alta aventura pentru noi. Deocamdata nu prea ne place ... ei pentru ca acolo "sunt numai carti, n-au jucarii"! iar ea e "un copil si TREBUIE sa se joace" iar mie pentru ca imi strica bunele obiceiuri si trebuie sa o iau de la capat cu adaptarea la noua organizare :)
De fapt ceea ce voiam sa spun cu povestea asta e ca printre atatea amintiri, imbratisari, urari de ramas bun si nostalgii evident ca azi iar nu am avut timp de bagaje.
Doar bratara anti-tantari am reusit sa o cumpar. E si asta un inceput :)
Eu îi doresc Alexandrei numai începuturi frumoase! Primul început
RépondreSupprimereste aventura minunată în Vestul Sălbatic pe care o are în față. Drum bun și o vacanță plină de bucurii! Și vouă, adulților, vă doresc același lucru!