Santa Barbara si Pacific Coast

19 iulie 2011

"On the road again", azi incarcam iarasi bagajele in masina si plecam spre destinatia noastra finala, San Francisco. Nu facem drumul dintr-o bucata, mai avem inca 5 zile de vacanta si am programat doar 2 la San Francisco. Insa de azi nu mai avem nimic rezervat, suntem liberi sa mergem cum vrem, unde vrem…
Inainte de a pleca, o ultima poza din Hollywood, cu "peisajul" de la fereastra camerei noastre de hotel :-) Nu regretam plecarea nici o secunda.

GPS-ul ne scoate pe paienjenisul de freeway-uri din Los Angeles, cum am fi facut fara el, pare imposibil sa te descurci doar cu harta. Dupa 40 min tot nu parasisem aglomeratia LA si inca mai aveam de mers printre nenumaratele periferii.






Hotaram sa ne oprim la Santa Barbara, sa mancam de pranz acolo si sa vizitam si orasul. Se zice ca la inceput de secol el era destinat sa devina sediul producatorilor de filme dar Hollywoodul i-a furat vedeta.
Ne invartim dupa un loc de parcare, in ghidul nostru spune ca e free in unele locuri dar ca trebuie sa fim atenti la panouri si la culoarea bordurii. Unele indica 90 min in anumite zile si liber in altele, acolo unde bordura e rosie e mai  intelept sa nu incerci, etc. Ne dumirim pana la urma cum e cu panourile, lasam masina aproape de plaja si tzusti pe nisip. Pentru mine si Alex e prima oara cand vedem Pacificul… Plaja e imensa si cred ca o stiu din filme. Nisipul e foarte fierbinte in schimb apa e rece, nimeni nu face baie, doar cateva barci de caiac pe care scrie Malibu iti propun plimbari in larg. Ne inmuiem un pic degetele in apa, brrr, e rece iar langa apa e chiar racoare in ciuda soarelui orbitor. Facem poze, cautam crabi si apoi mergem sa mancam. Alex e dezamagita ca nu poate face baie in mare, ii spun ca pentru asta va trebui sa astepte sa ajungem in Corsica luna viitoare, Pacificul trebuie privit de la distanta :-)












Luam masina sa mergem pe strada principala unde se pare ca sunt toate restaurantele si magazinele, the State Street. In drum trecem peste calea ferata, uite ca se poate ajunge si cu trenul aici.

Mancam la un restaurant recomandat in ghidul nostru, e americano-italian cu chelneri mexicani, ii zice Pescacucci si pentru prima data in America primim niste portii absolut normale si absolut delicioase… as zice ca acasa :-). Tot pentru prima data in America reusim sa terminam tot ce avem in farfurie si mai comandam si desert (nu exageram insa, un cheescake pentru toti trei :-) ). E excelent si asta, plecam de acolo satui fara sa ne fie greata si gata de drum.



















Studiem harta si ghidul, amandoua spun ca o sa trecem prin Los Alamos, un orasel western. E intradevar parca desprins din filme dar dupa ceea ce vazusem in Arizona si Utah nu ne mai surprinde atat de mult. In seara asta vrem sa ne oprim aproape de Hearst Castle pe care am vrea sa-l vizitam a doua zi, alegem deci destinatia St Simeon, undeva la cateva mile de castel. Deocamdata suntem tot pe autostrazi dar in curand vom ajunge pe faimoasa highway one, se zice ca cel mai frumos drum din America, intr-o parte se intinde oceanul si in cealalta se inalta  muntele. Abia asteptam sa o vedem.









Pe drum vedem o plaja intinsa unde se agitau cativa surferi, cu case coloarate agatate parca deasupra intinderii de nisip. Morro Bay. Ne oprim sa vedem mai indeaproape, aici oceanul e mai salbatic si mai dezlantuit decat in Santa barbara. Sunt valuri mari , deasupra apei in larg se ridica o linie de ceata alba, fog-ul, vaporii care se degaja cand apele reci ale pacificului se intalnesc cu pamantul si soarele californian… « Vocea » pacificului ni se pare si ea diferita de Atlantic, e un zgomot continuu, ca un motor, si nu sacadat, de valuri, asa cum il cunoastem noi.
Nu am multe de comentat despre momentul asta, doar poze.

















Ajungem la St Simeon, sunt multe moteluri aici insirate de-a lungul soselei, e un loc unde vin surferii. Algem QualityInn pentru ca il cunoastem, am mai fost la ei si in Kingman si nu ni s-a parut prea rau. E chiar mai bine decat ne asteptam, suntem in cea mai mare camera pe care am avut-o pana acum in America, micul dejun e inclus in pret, plus piscina incalzita si jacuzzi… chiar trebuie sa plecam maine din nou ?






Alex si Alain se reped la piscina si jacuzzi si nu mai apar decat dupa vreo doua ore. Vrem sa mergem sa manacam, incercam hotelurile din jur, nu ne place. Incercam in Cambria, la cateva mile, vazusem acolo o strada care ne-a placut. Dar pe intuneric n-o mai gasim, GPS-ul ne duce intr-un loc cam pustiu si ne spune ca pe acolo ar fi centrul… Nu ne incredem in el, mai inventeaza cateodata, e mai cuminte sa facem cale intoarsa si mancam un hamburger (iar !!!) intr-un dinner de langa hotel inainte de a cadea franti de oboseala…