Kanab - orasul american

15 iulie 2011

In ultima zi de Kanab decidem sa nu mai plecam nicaieri desi mai sunt multe de vazut prin imprejurimi, Lake Powel, Antelope Canion, plimbari cu quadul prin dunele de nisip rosu etc. Pana si turul Frantei are o zi de repaus asa ca ziua asta o dedicam oraselului care ne-a gazduit, sa-i vizitam muzeele si sa-i batem strazile si magazinele (asta mai ales eu :-) ). Dimineata o incepem intr-un butic de fotograf, e in acelasi timp magazin si muzeu: înghesuite in doua camarute se afla o multime de obiecte legate de fotografie. Vanzatorul arata exact cum ni-l inchipuiam pe americanul din tinuturile astea, cu palarie alba de cowboy data pe spate, cu barba alba si cu zambet larg.





Intrasem sa cautam un kit pentru curatat interiorul aparatului de pozat, are desigur si asta, ni-l arata, ne spune cum sa-l folosim si cat costa. Dar are masina pentru cartea de credit in pana iar noi nu mai avem cash. Nu-i nimic, pana se mai uita alain in caverna lui ali baba (aveam sa descoperim ca nu era singura din oras) eu cu alex traversam strada sa mergem la ATM-ul din colt. E langa o banca (Zion Bank) dar… e accesibil din masina, ca un fel de DriveIn pt scos bani! Verific daca nu e unul si in interior, nu e, singurul e ala de afara si pentru prima oara in viata ma asez la coada in spatele unei masini…



De fapt remarcasem ca nu numai ATM-ul e accesibil din masina ci si cutia pentru pus scrisori la posta:



Dupa ce iesim din buticul fotografului ne sare in ochi un snack unde scrie mare espresso, de fapt am vazut asta in mai multe locuri, semn ca pe aici trec multi europeni. Savuram o cafea adevarata, aproape ii uitasem gustul. Intram in vorba cu cel ce se asezase la masa de alaturi, un neamt intre doua varste, era cu bicicleta, facea traseul intre Vancouover si Tucson… I-am admirat curajul, eu n-as fi mers pe bicicleta nici pana la supermarketul aflat la doua blockuri distanta, prin soarele desertului, cu vantul in fata si ditamai truck-urile vajaind pe strazi as ceda dupa cativa metri... El era de o luna pe drumurile americane.

Dupa cafea, eu cu Alex facem o escala la supermarket, Grocery cum le zice aici, sa luam bomboane si apa… sau pur si simplu sa cascam gura la marfuri si mai ales la dimensiunile pungilor… sunt enorme, n-am vazut nicaieri pana acum pungi de 5kg pentru cereale ! Si nici steaguri nationale de vanzare in supermarket si nici prajituri 'patriotice' :- ) Imi place sa intru in supermarketuri in alte tari, mi se pare ca spun multe despre localnici si obiceiurile lor.







Alain nu merge cu noi, a zarit o alta caverna de ali baba, un soi de magazin de antichitati. Il regasim acolo, vanzatorul e un batranel simpatic si nu putem iesi fara sa luam ceva. Mai ales ca Alex isi gaseste in sfarsit plusul preferat pe care si-l doreste demult: Garfield! E in culmea fericirii! Mai luam un numar de masina de Utah, diferenta intre cele vandute la buticul de suveniruri si asta e ca aici gasim un adevarat numar care, dupa cum arata, sigur a circulat pe o masina americana…







Plecam spre muzeul filmelor, Movie  set museum, sa vedem decorurile folosite in westernuri. E gratis, intrarea se face printr-un butic de suveniruri unde o incapere intreaga e dedicata ciocatelor si palariilor de cowboy adevarate ba chiar si tricourilor si blugilor facuti in ... inchisori. Decorurile sunt in curtea interioara, amuzante, gasim un intreg orasel western, cu saloon-ul si cu jailul, cu ranchul si seile de cai la intrare etc.























Cand iesim e ora pranzului deja, alexandra ne anunta ca ‘are umbra mica’ si prin urmare trebuie sa mancam. (a invatat-o papa ca in indienii citesc ora dupa umbra :-) ). Traversam la restaurantul aflat alaturi unde ‘bikers are welcome » :). E un soi de dinner simpatic unde bem berea dedicata teoriei evolutionismului. Alain comanda in sfarsit T-bone-ul pe care il viza de la aterizare dar pe care il tot amanasem din cauza de dimensiuni iar eu in sfarsit « BBQ ribs »-urile pe care tot asa, asteptam sa-mi fie cu adevarat foame ca sa le gust. Au fost bune, carnea era perfect fripta pacat ca prea dulci, probabil marinasera mult timp in sos BBQ…

Alexandra ia pizza pt copii, si se uita consternata in farfurie: alaturi de pizza e" o... garnitura de paste cu sos..














Cu burta (iarasi prea) plina ne indreptam mai intai spre grota cu urme de dinozauri pe care o zarisem cu o zi in urma : Moqui Cave. Inauntru e amenajat un bar adevarat si o sala de dans, se pare ca o orchestra vine in fiecare sambata. Vedem urme adevarate de dinozauri si o colectie impresionanta de roci fosforescente din regiune.















Ne intoarcem apoi spre oras sa vizitam muzeul si odata ajunsi inauntru parca am patruns in « podul cu vechituri » orasului ! Fotografii vechi ale localnicilor pe pereti, haine, palarii, mobile si rochii  de pe timpul pionierilor… O casca de pompier si peste tot multe, multe albume cu fotografii, vederi si felicitari trimise sau primite de-a lungul timpului donate de locuitori. Intrarea e si aici gratuita doar donatiile sunt binevenite.













Restul dupa amiezii o dedicam shoppingului si facutului de bagaje, maine dimineata parasim hotelul starurilor si oraselul american. Pana la urma ne dam seama ca preturile la blugi sunt chiar mai bune decat cele la outletul din LV deci nu putem pleca fara inca o pereche de fiecare, ce alta cumparatura sa faci aici in tara cowboy-lor ? 35$ Levi’s pt Alain, 30$ pt Alex si 40$ (femeile deh) pentru mine, ma uit de doua ori peste bonul de la casa ca sa fiu sigura ca nu au gresit vreo cifra…













Seara Alex si Alain vor sa intre la filmul western de la Old Barn. Eu raman de serviciu la bagaje. Filmul a fost precedat de doua documentare despre cum se faceau westernurile in oras. Se zice ca indienii angajati pentru a face « uu-uu-uu »cu arcul in mana nu acceptau sa cada de pe cal…onoarea lor ar fi fost stribita asa ca trebuiau convinsi cu pachete suplimentare de dolari ...





In seara asta mancam sandvisuri, bem berea de la gheata si incercam sa dormim devreme, maine avem un drum lung de facut, seara vom dormi in hotelul de pe Sunset Blvd, la Hollywood !