13 iulie 2011
Dimineata e ploioasa , dupa tunetele de ieri era de asteptat. Cu atat mai bine, astfel regretele ca plecam sunt mai mici. Incarcam iarasi valizele in masina si pornim spre alte orizonturi, speram mai senine.
In ghidul nostru scrie despre Mexican hat, un satuc la cateva mile, ne amuza numele si vrem sa-l vedem chiar daca trebuie sa o luam putin in directie opusa. Pe drum ploaia incepe zdravan, ne gandim ca am avut noroc si vremea a tinut cu noi, pe ploaie Monument Valley n-ar fi fost acelasi.
Mexican Hat (Palaria mexicana) inseamna cateva case si tot atatea hoteluri iar la iesire, o stanca mititca in forma de palarie de mexican. Dupa experientele de pana acum ne asteptam la ceva mult mai mare… de fapt de abia se vede :-)
Facem cateva poze si ne intoarcem spre Monument Valley si de acolo mai departe spre urmatoarea destinaie, Kanab.
Ploaia vine si ea cu noi, ba chiar se inteteste, s-a zis cu sedinta foto prin parbriz. Ne oprim langa « muntele sacru » al indienilor, iesim din masina dar afara e foarte frig, probabil suntem in altitudine iar noi suntem imbracati subtire. Nu intarziem prea mult, facem cateva poze si ii luam alexandrei « ceva indian »… in lipsa de arc cu sageti, ceea ce-si doreste ea, luam un colier si o bratara… nu stiu cat de indiene erau dar macar vanzatoarea parea autentica :-)
Ne e foame dar pe drum e pustiu, singurul loc unde speram sa gasim un restaurant e orasul Page, langa Lacul Powel. Gasim in ghid adresa unui restaurant mexican si ne oprim direct acolo. Ploaia torentiala abia ne lasa sa ne dam jos din masina, trebuie sa scotocesc in bagaje dupa pelerine si cand in sfarsit le gasesc… se opreste ploaia. Mancam mexican intr-un restaurant cu decor la limita kitschului (am voie sa zic asta ca n-am uitat inca cum arata restaurantele in Mexic) dar cu mancare buna si cu chelneri mexicani adevarati. Ma aventurez iarasi la burrito, alexandra gusta pentru prima oara o enchilada pentru copii, alain o salata … langa o bere mexicana Dos X cu lamaie verde in varf… imi aminteste de alte vacante. Spre sfarsitul mesei se intrerupe curentul si nu mai revine dar nu se agita nimeni, chelnerii par mai degraba amuzati de situatie. Lumea termina de mancat, plateste si pleaca, la fel facem si noi. Pe strazi, toate stopurile erau oprite si ne dam seama ca se oprise curentul in tot orasul. Politia iesise in intersectii si dirija circulatia, nu s-a auzit nici macar un claxon darmite vreo injuratura, masinile treceau ca si cand totul functiona normal.. La paris pana asta de curent ar fi generat ambuteiaje monstruase si organizarea de celule de criza pentru "refuigatii" panei de curent :))
La iesirea din Page aruncam o privire spre Lake Powel sperand sa ne intoarcem intr-una din zilele astea. E imens, se zice ca au fost necesari 17 ani ca sa-l umple cand au construit barajul. Ati inteles, e un lac artificial dar cine nu stie nu are cum sa-si dea seama…
Pana la Kanab incepe din nou ploaia dar apucam sa mai facem cateva poze de spatii imense si stanci ciudate. O sa ni se para stramt spatiul cand vom ajunge acasa…
Cand ne apropiem de Kanab peisajele incep sa devina oarecum familiare. Si totusi sunt sigura ca n-am mai calcat pe aici vreodata. Aveam sa aflam curand de ce, in oraselul asta de la frontiera Utah cu Arizona s-au turnat 80% din filmele western.. mult mai multe decat in Monument Valley. Oraselul e cunoscut pentru asta, inainte era numit Little Hollywood. Se zice ca pe batranii localnici pe care ii intalnim pe strada i-am mai vazut cu siguranta in rolul cowboy-lor sau indieniilor din filme fiindca pe vremea lor orele de liceu erau reduse ca elevii sa poata participa ca figuranti la filmari . Iata-ne cu devarat in Vestul Salbatic :-)
- continuare: Kanab -Little Hollywood
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire