mercredi 6 juillet 2011

Ziua cea mai lunga

4 iulie 2011
Taxiul a sosit la timp dar ne-a proptit direct in ambuteiajele pariziene de luni dimineata. Prima ora din lunga calatorie care ne astepta am petrecut-o in taxi, pe autostrada. Pe drum am inceput sa ne facem socotelile, e ora 10 acum, daca mentinem fusul orar de Paris, vom ajunge la 21h35 in New York, vom fi in celalalt avion la 23h40 si suntem la destinatie la 5h30 dimineata. Ne faceam iluzii :-)

Si totusi ziua a continuat fara probleme, in Roissy CDG totul a mers ca pe roate, suprinzator pentru prima saptamana de vacanta nu erau cozi pe nicaieri si toata lumea parea vesela. Dupa controalele de securitate am ajuns in locul preferat al lui Alex, adica sala de imbarcari acolo unde isi amintea ea ca sunt consolele PS3... Spre fericirea ei erau tot acolo, nu le mutase nimeni. I-am lasat pe cei doi copii din familie la console si eu m-am grabit spre "jucariile" mele: duty freeurile :-)

Cand a venit ora imbarcarii in cursa de New york o maree umana a inceput sa curga spre poarta 57. Nu mi-a venit sa cred, unde or sa incapa toti oamenii astia, te pomenesti ca astia au vandut locuri in picioare? Explicatia a venit cand am facut primii pasi pe culoarul de imbarcare, era scrisa cu rosu pe fuselaj, langa sigla Air France: A380!! Am ramas cu gura cascata, nu ne asteptam sa imbarcam in cel mai mare avion din lume. Dealtfel marimea lui e greu de descris, pana la locurile noastre am parcurs lungimea a 3 avioane si deasupra noastra mai era inca un etaj de aceleasi dimensiuni.

Cum o sa poata zbura mastodontul asta? Din fericire chiar a zburat, greoi la inceput, dandu-ne senzatii de goluri in stomac mult mai pronuntate decat la avioanele "normale". Alex s-a distrat cel mai mult, ei ii place cu avionul asta mare care face ghidi-ghidi in burtica. Dupa ce a ajuns sus nu am mai remarcat diferenta… pana la aterizare. Cele 8 ore n-au fost asa de plictisitoare, am avut de ales intre filme multe multe si noi, jocuri, tv si radio...Atractia la decolare si mai ales la aterizare a fost insa vederea in direct transmisa din camera montanta sus, pe coada avionului. Ireala aproape.





Jumbo ne-a adus fara probleme doar ca a plecat cu intarziere din Paris si n-a recuperat-o pe drum. Am ajuns in NY cu o ora mai tarziu si cu toate eforturile angajatilor din aeroport care ne-au lasat prioritatea la toate cozile, cand am ajuns in fata ghiseului de transfer de bagaje am fost intampinati de catre o doamna bine dispusa cu zambete largi: «Voi erati cei pt las vegas? I was waiting for you guys"... As fi preferat sa nu ne astepte ea ci sa ne astepte avionul. Dar imbarcarea se terminase si am ramas sa-l luam pe urmatorul… « aveti noroc, sunt multe avioane spre Las Vegas ». Or fi, dar urmatorul era de abia la 21h30 ora din NY, ajungea spre miezul noptii ora din LV, iar asta in ora noastra face… mai bine nu ma mai gandesc.
Am reinregistrat bagajele si am inceput sa ne târam spre terminalul nostru; nu simteam inca oboseala dar o adulmecam dandu-ne tarcoale.





Ceilalti doi membri ai familiei au emis imediat pretentii de hrana mai ales ca ne izbeau mirosuri de peste tot. Eu nu am putut nici macar sa ma gandesc la pizze mustind de grasime dar pe Alex nu a parut sa o deranjeze. Mie mi-au fost de ajuns o Coca (imensa) si un espresso adevarat care m-a mai tinut pe picioare o vreme in asteptarea avionului (numai bine ca sa apuc sa scriu randurile astea:-) )

Nu am multe de spus despre zborul la Las Vegas poate doar ca am inceput sa ne simtim cu adevarat in America datorita atitudinii personalului din avion. E cu totul alta decat ceea ce cunoastem noi, sunt aproape amicali, ca intr-un autobuz de la tara cu care lumea face naveta si se cunosc cu totii.
Cand ne-am ridicat deasupra New York-ului, in marea de lumini izbucneau de loc in loc focurile de artificii ca niste vulcani in miniatura. Am mai apucat sa ma gandesc ca ziua de 4 iulie inceputa la Paris inca nu se sfarsise ...




- continuare: Sin City -primele impresii -

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire