 |
| Park avenue |
 |
| Park avenue |
 |
| Bluff - casuta din preerie |
 |
| Bluff -in vizita la pionieri |
 |
| Bluff -laura ingalls |
Ne-am tinut de cuvant si nu am parasit Moab inainte de a mai face o incursiune in Arches Park. Ne ramasese de vazut Park avenue, l-am bifat si pe asta in carnetul nostru de rangeri amatori. Era destul de devreme si am fost aproape singuri intre stanci (exceptand vreo 2 sau 3 francezi cu copiii dupa ei evident:). Dar dupa expeditia asta chiar am spus Bye Moab si am pornit spre urmatoarea destinatie. Sa mai zic odata? On the road agaaaain?:) :)
Pana la Bluff avem doar 2 ore de mers, nimica toata in zona asta cu sosele largi si circulatie putina. In realitate au fost mai multe pentru ca drumul era in lucru pe unele portiuni. Oricum nu ne grabim. Pe drum gasim Muzeul dinozaurilor si evident facem o halta si acolo. Un adevarat paradis pt amatorii de dinozauri -ca alex- pierdut undeva in camp, in mijloc de niciunde. E adevarat ca Utah e o zona in care s-au descoperit multe fosile de dinozauri dar nu ne asteptam ca tocmai in statul mormon sa gasim atatea referinte stiintifice. (adevarul e ca prima data am crezut ca e un parc cu dinozauri facut de creationisti si ne asteptam sa ne distram putin; ne-am inselat, era un muzeu cat se poate de serios)
Cand gps-ul din masina arata ca mai sunt 10 minute pana la destinatie suntem in plin desert, cat vezi cu ochii numai tufe de maracini aruncate ici colo pe solul nisipos. Unde e hotelul ala?? Dintr-o data drumul incepe insa sa coboare si ne trezim iarasi intre stanci rosiatice! Surprinzator efect, ce-or fi gandit pionierii care au ajuns primii aici? Aveam sa aflam foarte curand si asta:)
Agrandir le plan
La hotel ajungem mai devreme decat ora de check in dar primirea e cordiala si putem sa avem camera imediat. Hotelul (de fapt motel: Recapture Lodge) inseamna o insiruire de camere la parter cu usa direct pe afara (in fata careia iti parchezi masina) plus un etaj deasupra unde intrarea se face de pe un balcon. Motelul tipic american. In fata fiecarei usi, doua fotolii unde cativa rezidenti degusta deja berea de dupa amiaza. Are piscina si pana si jacuzzi (eu nu am incercat nici una dintre ele, doar ceilalti membri ai familiei le-au gasit excelente pe amandoua:)
In "oras" sunt 3 restaurante dintre care doua sunt deschise numai seara. Alegerea e usoara in acest caz, pt masa de pranz o sa fie deci Twin Rocks Café, un restaurant + butic de suveniruri aflat la intrarea dinspre nord si tinut de indieni navajo. Se mananca deci indian style, adica cu gogosi in loc de paine. Imi amintesc gogosile astea de data trecuta din Monument Valley, sunt bune daca sunt cu zahar si nu cu burgerul si ceapa intre ele. Primirea nu e nici ea cine stie ce (si de asta imi amintesc, ca indienii navajo nu zambesc , cica asta e cultura lor, asa o fi) asa ca mancam si plecam rapid de acolo.
Anul asta nu cred ca mai vizitam inca odata Monument Valley desi nu e departe de aici si desi m-a fascinat data trecuta. Dar avem alte locuri poate la fel de spectaculoase in plan iar MV e deja bifata. In dupa amiaza asta insa avem timp sa o vedem pe sora mai mica a MV: Valley of the Gods. Locul se viziteaza ca si MV din masina, inseamna un circuit de vreo 20km pe o pista neasfaltata. Diferenta intre cele doua este ca stancile sunt mai mici si nu atat de spectaculoase ca cele din MV dar Valley of Gods e absolut gratis si absolut liber de alte prezente turistice, n-am intalnit pe traseu decat vreo alte doua masini. Dupa ce am admirat (a cata oara? ) stancile rosii si atmosfera de inceput (sfarsit?) de lume, dupa ce nisipul rosu -red dirt cum zic localnicii- ne-a acoperit masina si ne-a intrat peste tot, nas, ochi, gura urechi etc, am ajuns din nou la civilizatie adica la soseaua normala. Ii spun alexandrei ca intr-o vreme teritoriile erau doar ale indienilor care calareau mustangi prin locurile astea si ea intreaba unde sunt indienii acum. Pai cum unde, la restaurantul unde tocmai am mancat foarte prost adineauri:))
Agrandir le plan
Reintorsi in Bluff ne oprim in Fortul pe care il vazusem la venire. E de fapt ca un muzeu al pionierilor mormoni fondatori ai orasului. Suntem intampinati cu zambete largi, ni se explica istoria locului, suntem invitati sa vedem un film despre povestea pionierilor. Aflam ca le-au trebuit 6 luni ca sa faca un drum ca cel pe care noi tocmai in facusem in doua ore si ca expeditia Hole in the Rock a pionierilor mormoni e una din cele mai celebre ale epocii... In curte descoperim casele acelorasi pionieri amenajate cu obiecte originale, chiar si hainele lor sunt pe un umeras. Ni se propune se ne imbracam cu haine asemanatoare, alex si alain se incumenta, eu raman responsabila de poze (fapt pe care il regret deja, ar fi trebuit sa ma las convinsa sa imbrac haina de pionier:). Evident ca toata "distractia", filmul, vizita, hainele etc sunt absolut gratis (doar o cutiuta cu donatii la intrare si un registru de "onoare" in care sa-ti scrii numele)
Ce-a iesit, vedeti mai jos in poze:)
Si pentru cine vrea sa afle istoria pionierilor mormoni din locurile astea :
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire