Vacanţa in Vestul salbatic: Arches National Park

mercredi 14 août 2013

Arches National Park - Utah

Arches park avertisment

Arches park

caldura mare

"Red rocks" va spune ceva?:) v-ati plictisit deja de ele? noi nu (inca!) :) Azi a fost ultima zi de Moab, orasul mormon si turistic dintre red rocks. O rezervasem celui mai spectaculos parc din zona, cel al arcurilor de piatra care sfideaza gravitatia, Arches Park. 2000 de arcuri de piatra (rosie cum altfel?) sunt repertoriate, noi nu vazusem decat unul, Delicate Arch si mai vrem si altele.

Am plecat tarziu de la hotel, soarele incepuse deja sa arda de-a binelea, il simteam pe piele de la primul contact. La intrare ne oprim la visitor center (pentru cine nu stie fiecare parc national are cate un "visitor center" unde rangerii ofera informatii despre trasee, vreme, harti, excursii organizate; uneori sunt proiectate filme despre parc, istoria si fenomenele naturale care au dus la aparitia lui etc. Plus un mic magazin de suveniruri, evident. Dar e singurul magazin din tot parcul in rest nu e nimic de vanzare in interior nici macar apa atat de necesara in desertul asta. Doar natura pura si nimic altceva (in afara de turisti, turisti, hoarde de turisti in periada asta).

Ne-am indreptat direct spre arcul care se afla pe locul doi in topul celebritatilor dupa Delicate Arch: Landscape arch. de la locul unde lasam masina si pana la arc sunt 1,6 miles adica 2,6 km. prin soarele desertului la ora "de varf" nu e chiar putin lucru. Apa e indispensabila in rucsac, vantul uscat si caldura deshidrateaza rapid in locurile astea, Alex are buzele crapate chiar daca bea apa aproape incontinuu . Dealtfel sunt avertismente despre asta peste tot, la fiecare inceput de traseu. La intrarea in parc, un afis infatiseaza un desen cu un mormant al lui" Petru care n-a baut decat un litru" (de apa evident:)). Uite ca rimeaza putin si in romaneste.

Agrandir le plan

Traseul nu ne pune nici un obstacol, e aproape drum drept prin desert, daca n-ar fi soarele atat de puternic care aproape striveste tot -inclusiv culorile in poze- ar fi o plimbare de voie. sunt multi turisti iar eu cu alex ne amuzam sa ghicim ce nationalitate au. Dupa imbracaminte, alura, dupa numarul si varsta copiilor. Cand ajung langa noi tragem cu urechea sa vedem ce limba vorbesc si constatam ca de cele mai multe ori am vizat corect. Mai observam si ca aproape toti cei cu copii intre 5 si 16 ani sunt francezi. Ne distreaza sa ne imaginam ca ceilalti poate isi duc copiii in vacante la mare sau la munte, numai francezii ii cara dupa ei prin desert la 43C ii pun sa admire pietroaie si numesc asta "vacanta":)) Cei cu copii mititei sunt asiatici sau localnici dar oricum mult mai putin numerosi. Italienii si nemtii (destui si ei) sunt cel mai adesea in grupuri mai mari sau doar cate un cuplu de tineri si fara copii. Insa cel mai mult se aude franceza, am intalnit in parcul asta aproape tot atatia francezi cati vad in franta in fiecare zi:)) Ah, si sa nu uit, in seara in care am urcat spre delicate arch am auzit si romaneste, unica oara de cand bantuim pe aici.

Landscape Arch e si mai "delicat" decat cel delicat. Dealtfel la inceput au fost inversate numele. Se tine abia intr-o fasie subtire de piatra, panourile spun ca din pacate e f probabil ca o sa cada si aia. Tot panourile spun ca in 1991 au cazut vreo 20m din arc dandu-i forma pe care o are acum, extrem de fragila, pare ca sfideaza gravitatia.

Ne intoarcem desi drumul continua spre alte arcuri dar catararea pare prea dificila pentru noi, nu suntem echipati pentru acensiuni pe stanci. In drum mai vedem Tunnel Arch -un arc sapat in stanca- si Pine Tree Arch. Mai constatam si ca soarele a reusit sa arda pielea in ciuda stratului de creme cu indice ridicat de protectie etc.

Mai vedem intr-o fuga Sand dune arch, aici pe alex au interesat-o mai mult omizile gasite prin nisip. Altfel arcul era prea facil de acces si deci enorm de multa lume spre el, sub el etc. Ne-am catarat apoi spre stancile in forma de elefanti, am mers pana la the Windows, "arcuri ferestre" deschise spre alte orizonturi. Din pacate,cum spuneam mai sus, ora era cea mai proasta pentru poze, lumina mult prea puternica striveste orice culoare... Cu toate astea ramane pentru mine (o ne-amatoare de peisaje) unul dintre cele mai frumoase locuri de pe planeta...

E deja dupamiaza tarzie si nu mai avem forta sa mergem si prin Park Avenue, locul unde stancile seamana cu buildingurile newyorkeze. Poate maine inainte de a parasi orasul.

Seara mancam burgeri, steak si pizza la Eddie McStiff"s, excelente; pt cine va trece pe aici e o adresa corecta. Dovada ca francezii au impanzit orasul, chelnarita stie cateva cuvinte si chiar ne scrie pe nota de plata "Merci beaucoup" (asta in vederea tipsului evident:)

Destinatia urmatoare e Bluff, un colt uitat de lume (cica:). Moab ne-a incantat cu atmosfera lui boema si cu locurile uimitoare pe care le ofera in imprejurimi, speram sa revenim intr-o zi.

PS Si pt ca tot am vorbit despre filme cand eram prin LV, in Moab nu s-au turnat doar nenumarate westernuri (john wayne spunea ca marile filme de aventura nu pot fi turnate decat acolo unde "Dzeu a pus vestul. Si nu exista mai bun exemplu decat Moab" "TV you can make on the back lot, but for the big screen, for the real outdoor dramas, you have to do it where God put the West. And there is no better example of this than around Moab") dar si filme mult mai recente Misiune imposibila 2, Thelma si Louise, Indiana Jones si templul blestemat sau 127 de ore (brr:)