Las Vegas dimineata devreme e ca o sala de nunta dupa ce s-a terminat nunta. In afara de cativa turisti ametiti care au lipsit de la petrecerea de seara si se intreaba unde au aterizat, strazile sunt populate doar cu cei care mai si muncesc in orasul asta, spala pavajul, repara beculetele colorate etc adica pregatesc urmatoarea petrecere.
 |
| Las vegas dimineata |
Noi am iesit din hotel cu noaptea in cap dar nu ca sa admiram orasul dimineata ci cu gandul sa mancam pancakes la Denny's (nu le mai avusesem demult la micul dejun si incepusera sa-mi lipseasca). Dar si sa profitam de wifi gratis ca sa programam gps-urile. Azi ne despartim cu regret de bolidul Infinity cu ecranul lui mare si vocea suava a gps-ului integrat (in franceza please) si trebuie sa revenim la gps-ul pregatit de acasa. Asta inseamna si ca trebuie sa adunam toate micile pungi si pungute raspandite prin masina, lucru simplu de spus, mai greu de facut.
O sa intrebati de ce schimbam masina? Pentru ca, oricat de bizar ar parea, inchirierea in doua etape (10 zile + 8 zile) era mai ieftina decat intr-una singura chiar daca era vorba de aceeasi firma (dar nu acelasi intermediar, nu aceleasi date).
Dupa ce spunem adio Infinity ne asteapta o ora de coada in fata la Dollar, inchiriatorul. Ajunsi in fata ghiseului constatam ca o avem ca interlocutor pe exact aceeasi madam care ne inchiriase Infinity acum 10 zile! Zicea cineva ca hazardul regleaza bine lucrurile? de data asta ne face placere sa refuzam absolut orice upgrade, orice asigurare etc si sa ramanem la alegerea initiala, cea pe care o facusem -si platisem- de acasa: vrem Jeep Cherokee si nimic in plus!
Spre deosebire de acum doi ani cand puteam alege singuri dintr-un lung rand de masini acum gasim in parking un rand lung de persoane si nici o masina. Trebuie sa asteptam sa apara categoria de masina pe care o alesesem. Intr-un final, dupa o jumatate de ora de asteptare avem exact ceea ce voiam: Jeep cherokee , (chiar daca de data asta tot hazardul a ales pentru noi:)
 |
| Noul vehicul motorizat |
In mai putin de o ora suntem "On the road again" -haha- spre Death Valley! Alegem drumul cel pustiu, cel care trece prin sud si pe unde rar vedem cate o masina sau o asezare umana. Numai teren arid si nici un colt de umbra. Parca mergem spre capatul lumii.
Agrandir le plan
Pentru cine nu stie Death valley e tot un parc natural unde intrarea se plateste... benevol pentru ca nu e nimeni care sa supravegheze (cine ar sta inchis intr-o ghereta in furnalul asta incins?) E doar o cutie si un automat pt cartile de credit unde platesti si iti iei singur un tichet.
In drum spre hotel ne oprim la Zabriskie Point, una din cele mai celebre imagini din DV, ca un cearsaf mototolit aruncat peste un pat de urias. Primul contact cu temperatura de afara e un soc (termic) , aerul si mai ales vantul sunt atat de fierbinti ca ne ard si ochii din cap (dixit alexandra) . Nu intarziem prea mult sa admiram privelistea, dealtfel nimeni nu o face, toti arunca o privire rapida, fac doua trei poze si se grabesc spre aerul conditionat din masini.
 |
| Zabriskie Point |
Hotelul e in mijlocul furnalului, dealtfel asa ii si spune, Furnace Creek. Nu degeaba l-au numit asa, scrie la intrare ca temperatura de azi e "doar " 45C dar ca cea mai inalta temperatura la sol a fost inregistrata fix aici in '72, 94C! In aer nu erau atunci "decat" 56C! Acum, la 45C ar trebui sa ne consideram la racoare:)
A spus cineva ca nu e wifi in Death Valley? Nu numai ca hotelul din mijlocul a niciunde are wifi dar are si piscina (incalzita natural la 37C!) si teren de golf (!) si de tenis, si magazine, restaurante etc, pana si un oficiu postal. Toate functioneaza normal la o temperatura medie de 45C la umbra ("noroc" ca nu e umbra pe nicaieri:);
Dupa ce ne racorim putin in camera plecam spre Artist Drive, un drum de 6 mile printre munti de pietre colorate in culorile de pe o paleta de artist (rosu, ocru, verde ). Din pacate ajungem un pic prea tarziu pentru apus si culorile sunt in umbra.
Continuam totusi drumul spre Badwater, locul unde candva a fost o mare si acum a ramas doar sarea din ea. S-a inserat bine si nu mai sunt alti vizitatori, e o liniste, o caldura si un vant fierbinte de inceput (sfarsit?) de lume. Apuc sa-i spun lu alex ca asa va arata probabil sfarsitul planetei peste 7 miliarde de ani si dintr-o data nu-i mai place locul asta, zice ca vrea la civilizatie, la orase si oameni:)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire