Vacanţa in Vestul salbatic: Lake Powell & Page

dimanche 18 août 2013

Lake Powell & Page - Arizona

Lake Powell

Lake Powell spre canionul antelope

Antelope canyon vazut de pe lac

Lake Powell

O furtuna in desert cu traznete si fulgere "it's a hell of a thing" ca sa-l citez pe actorul meu preferat in rolul lui Mud. Dupa caldurile din zilele trecute o ploaie era binevenita daca ar fi avut decenta sa nu fie un fel de uragan zgomotos care sa ma trezeasca in toiul noptii.

Dupa ce cu greu am reusit sa re-adorm m-am trezit dimineata cu dureri de gat, de ochi si in general, de toate celelalte parti ale corpului. Probabil trecerile bruste de la caldura la aerul conditionat - folosit aici la putere maxima peste tot, in magazine, restaurante, hotel etc-, si-au facut efectul. Alex s-a plans zilele trecute de aceleasi simptome acum si noi suntem pe urmele ei.

Reusim totusi sa iesim din camera la o ora... rezonabila? Ati ghicit, tot nu stiam cat e ceasul cand am plecat spre receptia hotelului ca sa ne interesam despre plimbarile cu vaporul pe Lake Powell. Ceasurile noastre de mana, telefon si calculator aratau toate ore diferite iar ceasul pe care ne bazam, cel din camera de hotel, nu mai mergea datorita probabil furtunii de azi noapte care intrerupsese curentul. Totusi "orologiul" nostru intern (sau vreo forta "supranaturala" care are grija de orarul nostru haha) ne-a adus in fata fetei care vindea bilete de vapor fix cand primul tur tocmai se pregatea de plecare. Vrem si noi sa imbarcam acum, "right now"? Evident!

Turul cel mai scurt dureaza 1h1/2 si ofera o idee despre ce inseamna Lake Powell. In plus, ajunge pana la antelope canyon, partea scufundata a canionului unde peretii de stanca roz se aproprie atat de mult de vapor ca ii poti atinge cu mana. Dupa spusele tonomatului de pe vapor , lacul are 3000 km (!) de astfel coasta roz si o adancime de peste 100m. I-au trebuit 17 ani ca sa se umple si acum alimenteaza cu apa Nevada, Arizona si o parte din California. Cand ceva e "big" in america nu poate fi decat imens:)

Cand coboram de pe vapor norii amenintatori care m-au trezit az noapte se apropie iarasi. Prin urmare plimbarea cu hummer-ul la Secret canyon pe care o planuisem se duce "pe apa sambetei" ca sa folosesc expresia care se potriveste perfect azi si nu numai la figurat. In afara de hummer si Secret Canyon nu avem prea multe optiuni. Exista un muzeu navajo dar e vorba iarasi de vizite ghidate cu tot cu mancarea lor (de asta ne-am lecuit, cel putin eu) etc si acum nu mai avem chef. Pornim pe jos pana la magazinul din Campground sa vedem ce e pe acolo. Trebuie sa precizez ca hotelul unde stam e un resort care are pe langa camere insirate in mai multe cladiri pe malul lacului, si magazine, restaurante, piscine plus o zona de camping pentru rulote. Complexul intreg e mare, bine amenajat si cu servicii impecabile. Dar e si aici plin de francezi, ca peste tot in zona ! Iar asta se vede imediat in marfurile din magazin unde gasim... vin la pahar!!In pahare dotate cu un fel de capac se vinde vin alb sau rosu, cabernet sau merlot dupa preferinta. 3$ paharul. Noi preferam rosu:)

Dupa amiaza o petrecem prin oras , mai intai printr-o incursiune la Visitor Center al barajului Glen Dam. Exista si un muzeu al barajului dar din pacate era prea tarziu, ultima intrare avusese deja loc. Visitor center-ul de aici, ca majoritatea de felul lui, e bine facut, cu explicatii complete, poze, afise interactive, rangeri disponibili care raspund la intrebari. Barajul a fost construit in anii 60 si a dat nastere orasului Page infiintat practic de catre muncitorii de la baraj. Inainte de anii '60 aici nu era nimic, nici drumuri, nici apa, doar desert. Nici macar indienii navajo nu ocupasera pamanturile astea din cauza unor superstitii cum ca aici ar fi "pamantul unde mor copacii"... Huh, care copaci??:) Au venit cei cu mai putine superstitii si au facut din zona asta arida una fertila plus atractie pentru turistii din toata lumea.

Dupa visitor center, cum tot incepuse o ploaia (destul de rece) ne-am amuzat cum am putut. Adica facand ture in masina sa vedem cartierele din Page. Descoperim unul sarac, facut din mobil-home inghesuite unele peste altele si altul bogat, rezidential, cu vile care au yahtul parcat in fata casei si steagul american in curte. Doua lumi ca mai peste tot. Dar mai ales voiam sa vedem "minunea": Page e orasul cu 7000 de locuitori, 4 baruri si nu mai putin de 13 biserici diferite insirate una dupa alta, pe aceeasi strada, Lake Powell Boulevard. Toate isi fac reclama si isi invita fidelii la slujbe cu afise pana pe trotuare... Ne gandim sa participam si noi la o slujba maine ca tot e duminica dar cum sa faci alegerea "corecta"?:)

In seara asta trebuie sa si mancam ceva dar, pentru prima oara dupa mai mult e 10 zile de cand suntem aici, azi nu mai pot nici macar sa aud cuvintele prajit, burger, cheescake, sosuri, maioneza, cheddar sau bacon. Poate si din cauza racelii...cel putin asa sper. Ne terminam deci periplul prin oras in supermarket (Walmart) si iesim de acolo, nu cu biscuiti oreo si prajturi cremoase ca pana acum ci cu un bidon de suc de portocale plus struguri, rosii, ananas si felii de lubenite.. vor fi.masa de seara pentru azi. De maine, reincepem cura de burgeri, pancakes, siropuri etc:)