Vacanţa in Vestul salbatic: On the road : Saint George orasul mormon

samedi 10 août 2013

On the road : Saint George orasul mormon

Coada la pancarta

In sfarsit

La pancarta

Infiniti

Desgustare de "Coci" (Coca cole?)

Dupa degustarea de "coca cole" (majoritatea lichide colorate imbuvabile care n-au nimic de a face cu cola dar nu stiu cum sa le spun altfel) am plecat spre aeroport sa recuperam masina care ne va suporta timp de 10 zile. De data asta de voie de nevoie va fi Infinity. Nu ca nu ne-am fi dorit o astfel de super masina cu dotari a caror existenta nici nu o banuiam dar pretul ne lasa un pic visatori. Dar nu e momentul sa ne gandim la asta, e vacanta si suntem " on the road again " la volanul unui bolid! The life n'est elle pas belle?

Ok , pentru moment nu suntem decat pe " road " urile din LV, de abia a doua zi plecam mai departe spre vestul adevarat salbatic, pana atunci profitam de oportunitatile de shopping pe care le ofera sin city.
La intoarcere spre hotel ne oprim langa pancarta " welcome to faboulos Las Vegas " pe care data trecuta regretam ca o vazusem doar din masina.

De data asta ne oprim si ne asezam la coada pentru o poza ca tot turistul care se respecta. Langa pancarta se afla un panou care avertizeaza ca... fiecare face ce vrea, sta cat vrea sub pancarta si ca nu exista nici in fotograf oficial. Cand am debarcat noi acolo un cuplu se casatorea fix sub pancarta noroc ca avusesera amabilitatea sa stea intr - o parte ca sa lase loc de poze..
Seara am terminat-o tot la cheesecake factory langa o pizza, o bere si o excelenta cheesecake adevarata ! Aceasta din urma nu a starnit insa nici pe departe acelasi entuziasm in randul celorlalti membri ai familiei care nici macar n-au gustat-o. Comportement tipic francez pentru care orice contine cuvantul "branza" si nu provine din franta e un fel de blasfemie (mai ales daca e vorba de branza cu zahar, pentru asta unii au murit arsi pe rug!) Macar au apreciat celelalte feluri de mancare, tot americane si ele ceea ce nu-i putin lucru.

A doua zi Alex se trezeste iar cu noaptea in cap semn ca inca n-am castigat batalia cu fusul orar. Dar oricum azi facem bagaje si o luam din loc asa ca trezitul de dimineata e un avantaj. 2 zile de Las vegas ne-au fost suficiente de data asta. Si nu spunem decat un mic un la revedere, peste 10 zile o sa mai petrecem o noapte in orasul dement. Imi amintesc de un afis, cred ca pt un spectacol, care se potriveste intregului oras: spunea ca "inainte de a veni pentru prima data consulta-ti medicul, inainte de a te reintoarce consulta psihiatrul". Lasam apartamentul lui caesar cu tot cu tigrul din dotare, ne cataram in masina americana si...on the road aaaaain!!

Prima etapa in periplul american e doar la 2h30 de LV, in St George oraselul mormon. Destinatia o atingem relativ repede nu stiu de ce pe drumurile de aici distantele par mai scurte si timpul trece mai usor. Probabil pentru ca suntem mai atenti la peisaje si la partenerii de trafic adica diverse truck-uri si alte enormitati pe roti care nu le vedem des in europa; de ex acum m-au incantat rulotele imense, adevarate autobuze amenajate in "case''. Vazusem unul la tv intr-un reportaj despre vestul american si acum le aveam in fata ochilor. Stiu ca odata ajunse in "campground" isi pot mari si mai mult volumul prin indepartarea peretilor laterali (nu stiu cum sa explic) asa ca "rulota" atinge cu usurinta dimensiunile unei vile. In spatele "casei", trasa dupa ei, masina "normala" de mers prin oras si uneori si barca sau yahtul. In reportaj se vorbea despre cupluri care isi petrec astfel zilele de pensie, tot timpul "on the road" dar cu tot confortul unui domiciliu fix... mi-ar placea si mie, cred ca o sa devina planul B pentru cand ies la pensie.

O alta atractie sunt benzinariile unde cafeaua se bea cu litrul si in buticuri gasesti de la aspirine pana la... cruci de toate culorile (asta ca sa stim ca ne apropiem de Utah, statul mormon).

Agrandir le plan

Ajungem la hotel si, desi nu mai avem camera din The Hangover ci una absolut normala, avem wifi gratis si la discretie, uraaa:) Nu stam sa-l incercam, fugim sa mancam ceva (burgeri la denny's unde altundeva?:) si plecam spre Snow Canyon, motivul vizitei noastre in orasul mormonilor; La intrare nu e nici un ranger, trebuie doar sa lasam cei 6 dolari intr-un plic si sa ne continuam drumul. Nu facem inca decat o mica incursiune, vedem doar Jenny's canion, e foarte cald si alex se vaita de dureri de cap asa ca nu insistam pt azi; E de ajuns insa pentru ca magia rocilor rosii sa actioneze; peisajele venite parca de pe alta planeta care ne-au incantat si acum doi ani sunt la locul lor si ne fascineaza tot atat de tare.

Seara iesim "in oras" mai mult ca sa o impiedicam pe alex sa doarma pt ca dupa o balaceala in piscina nu mai vedea/voia altceva decat patul. In brosurile de la hotel scrie ca downtown-ul adica historical center trebuie vizitat neaparat, ok, we are ready. In primul rand, cu toate gps urile din masina... nu l-am gasit! ne-am invartit intre 100 south si 200 north (ce-or mai fi fost si alea) pana cand am ametit si intr-un final am hotarat sa ne lasam ghidati de... biserica mormona :))(doar de cladirea ei mare si alba care se vedea din orice punct al orasului si nu de propovaduielile lor). I-am dat ocol, am tot asteptat sa apara si locuitori sa populeze strazile dar, ghinion, centrul vechi pe care-l cautam nu era acolo. L-am vazut pana la urma doar din masina, era la vreo 3 strazi de biserica alba si am inteles si unde se distrau localnicii: la un meci de fotbal american si la o piscina in nocturna. PS Pozele de mai jos sunt intr-o mare dezordine dar pentru cine a avut rabdarea sa citeasca si textul sunt usor de identificat