 |
| Intrarea in canyonlands |
 |
| Mesa Arch |
 |
| Mesa Arch |
 |
| Mesa Arch |
 |
| Upheaval Dome |
Azi avem program de canioane si red rocks ca doar d'aia am venit pana aici in capatul asta de lume; cum ziceam, Moab e un orasel simpatic aflat fix intre stancile colorate care ne intereseaza pe noi. Si nu numai pe noi, orasul e plin de turisti: multi europeni (nemti, italieni) dar mai ales francezi... de cativa ani Vestul USA (mai putin celelalte regiuni) au devenit o destinatie preferata in Fr; dealtfel 3 sferturi dintre mesajele de pe forumul de care am tot amintit aci sunt despre Far West. Singurul avantaj e ca se gaseste expresso prin cafenele, macar atat:)
Cum iarasi spuneam si ieri, in apropiere de Moab se afla doua dintre cele mai cunoscute, apreciate, fascinante etc parcuri americane: Canyonlands si Arches park: cateva milioane de ani de eroziuni, vant, apa, frig si caldura extrema au sapat in stanci forme aproape nepamantene; din pacate pozele nu redau nici pe departe atmosfera si nici imensitatea locurilor: trebuie sa vezi ca sa crezi.
Agrandir le plan
Dupa o cafea rapida si un pancake cu sirop de artar (hai ca incep sa ma obisnuiesc... din pacate; la fel ca si alex cu omletele si baconul de dimineata:) suntem on the road again (nu v-ati plictisit de formula asta?:) spre primul parc: Canyonland. pe drum se lucreaza, se circula doar pe o singura banda ma gandesc ce "busoane" monstruoase ar fi provocat asta in paris... aici insa se circula aproape la fel de fluid cu sau fara "lucrari". Imediat dupa intrarea in parc (10$ de masina pt o saptamana) ne oprim la visitor center. Alex isi gaseste acolo vulpea mult dorita, ea ar fi vrut sa o vada vie printre tufisurile preeriei dar pana atunci se multumeste si cu asta de plus.
Dupa ce luam de la rangeri o harta a parcului ceva mai inteligibla decat ghidurile noastre (din care nu am inteles nimic exact ca si data trecuta in Grand Canion,!) suntem gata de primul "punct" de atractie: Mesa Arch. Peisajul cica trebuie vazut la rasarit cand soarele se strecoara prin arcul de piatra... dar rasariturile nu-s pentru noi mai ales in vacanta. Acum e 10h00 si cand tocmai coboram din masina hotarati sa parcurgem cele 0,5 mile care ne despart de arc... un minibus cu japonezi opreste si el chiar langa noi. "On va faire avec" cum zic francezii (un fel de trecem noi si peste asta). Japonezii erau bine echipati, palarii cu boruri largi, maneci lungi iar unii purtau nelipsitele masti pe fata... de data asta chiar n-am inteles de ce, ce pericol putea fi in mijlocul a nicaieri la 3000m altitudine... Sau poate se considerau ei insisi pericol pentru altii? Mister...
Deocamdata nici nu e f cald ba chiar adia un vant rece ;inselator insa caci in lipsa vantului soarele arde destul de tare;
Celalalt punct care ne intereseaza azi e Upheaval Dome dar pentru a-l atinge lucrurile se complica, trebuie sa mergem vreo 2 mile si sa ne cataram pe stanci (diferenta de nivel e de 40m). Nu e foarte complicat dar e deja spre 11h si soarele desertului incepe sa-si faca simtita prezenta. Reusim in mai putin de o ora sa atingem cele doua puncte propuse: first overlook - catarati pe o stanca admiram un crater urias deschizandu-se sub picioarele noastre; intre stancile rosii, in fundul craterului se afla dune albe ca de sare; citim pe pancarte ca formarea lor nu e inca elucidata sunt mai multe teorii stiintifice dar nici una care explica 100% ciudatenia.
Al doilea "overlook" e si mai spectaculos dar si mai dificil de atins, trebuie sa ne cataram pe pietrele rosii care par la prima vedere alunecoase dar nu sunt. Sub ochii nostri orizontul n-a fost niciodata atat de larg, senzatia de libertate niciodata atat de prezenta...
Pentru urmatoarele "overlookuri" (green river si dead horse park) nu mai mergem pe jos, parcarea se afla chiar in fata lor. Ne propunem sa revenim a doua zi pentru celelalte drumetii si ne intoarcem spre civilizatie ne-a batut destul soarele in cap pentru azi.
In drum intram intr-un supermarket, spre bucuria mea si a lui alex care adoram magazinele straine:) Iar in asta, chiar de la intrare am gasit paradisul, zeci de feluri de prajituri unele mai cremoase si mai colorate ca altele, alex decreteaza din nou ca vrea sa locuiasca aici mai ales ca isi gasise personajele preferate (Monster High) pe niste cupcakes verzi!
Seara am rezervat-o pentru unul din cele mai frumoase locuri de pe planeta: Delicate Arch. E arcul de piatra care impodobeste numerele de inmatriculare de la masinile din Utah, celebrul simbol al locului. Se pare ca trebuie neaparat vazut la apus asa ca ajungem pe la 19h00 in parkingul pe care (il credeam noi) in apropiere de arc. De fapt, pana la el am avut de marsaluit/urcat/escaladat stanci aproape o ora ! A meritat efortul si nu am mai bagat de seama nici macar ca mai erau inca cel putin 100 de persoane care vizionau acelasi uluitor spectacol.
Delicate Arch:
Agrandir le plan
La intoarcere drumul a parut si mai lung mai ales ca se innoptase de-a binelea si coborarea pe stancile rosii nu era chiar floare la ureche; de data asta am fost bucurosi de alaturarea cu turistii japonezi care aveau cu totii laterne in rucsaci:)
Ajunsi la hotel alex a adormit instantaneu si nici eu n-o mai lungesc prea mult, atat cat sa scriu randurile astea si sa pun pozele... Tomorrow is another day:)
.jpg)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire